miercuri, 22 martie 2017

PAVEL POPA

Predilecţia pentru artele frumoase, pentru incomensurabila moştenire culturală a neamului nostru l-a determinat permanent pe maestrul în artă Pavel Popa să identifice, să cerceteze şi să promoveze cele mai preţioase mostre ale folclorului romanesc.
S-a născut în satul Chircani, raionul Cahul la 6 februarie 1955 într-o familie de intelectuali. Tata, Nicolae Popa, şi mama, Elena Dănilă, – profesori de clase primare, s-au străduit prin nemărginita dragoste părintească să-şi educe cei opt copii în spiritul tradiţiilor strămoşeşti ale satului de baştină, valorificandu-le abnegaţia pentru frumos, spiritual şi neam. Lui Pavel, în mod special, îi reuşeşte să satisfacă aspiraţiile părinţilor, ajungând, astăzi, a fi unul din cei mai renumiţi coregrafi ai spaţiului românesc din Basarabia. Studiile medii le urmează în satul Zârneşti între anii 1962-1972, după care, în 1975, absolveşte specialitatea Coregrafie de la Şcoala de Luminare Culturală „Elena Sarbu” din or. Soroca (azi – Colegiul Republican de Arte „Nicolae Botgros”). Aici i-a avut printre colegi pe renumiţii oameni de artă: dr. hab. Victor Ghilaş, directorul Institutului Patrimoniului Cultural, muzicologul Gheorghe Nicolaescu, şeful Cabinetului Metodic al Ministerului Culturii, Ion Tulbu, şeful Secţiei Cultură a raionului Hanceşti, Ioana Căpraru, interpretă de muzică populară, Nicolae Botgros, dirijorul Orchestrei de muzică populară „Lăutarii” etc. Studiile superioare le obţine în anii 1976-1980 în cadrul Institutului de Stat al Artelor „Gavril Muzicescu” (actuala Academie de Muzică, Teatru şi Arte Plastice). Imediat după susţinerea licenţei este înrolat în rândurile Armatei Sovietice. După demobilizare, în 1982, este angajat în funcţie de specialist coregraf la Sectorul de Folclor al Centrului Ştiinţific Metodic de Creaţie Populară şi Activitate Culturală. Ulterior, până în 2011 a ocupat şi funcţiile de şef Secţie Folclor, specialist la Ministerul Culturii în probleme de creaţie populară, şef Secţie Coregrafie, director adjunct, specialist coregraf în Secţia de Folclor la Centrul Naţional de Creaţie Populară (azi, Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial). De asemenea, din 1992 până în prezent este conducător artistic şi coregraf al Ansamblului de Dans Popular „Moldoviţa” de la Centrul de Creaţie a Copiilor „Ghiocel”, sectorul Ciocana, mun. Chişinău, valorificând incomensurabilul tezaur folcloric şi promovând autentice creaţii coregrafice din palmaresul cultural românesc. 


Graţie spiritului său, manifestat prin adevărata cunoaştere a ceea ce este mai de preţ şi meritoriu în cultura profundă a poporului, Maestrul în Artă Pavel Popa reuşeşte împreună cu colectivul său să obţină numeroase premii şi distincţii la diverse concursuri, festivaluri de folclor naţionale şi internaţionale (Slaveanschii bazar – premiul I, or. Vitebsc, Belorusia ş.a.). Rodul activităţilor didactice a lansat apreciate personalităţi în domeniul coregrafic: Olesea Barbu, artistă și coregraf al Ansamblului Naţional „Cindrelul – Junii Sibiului”,România; Irina Popescu, artistă a Ansamblului Naţional Academic de Dans Popular „Joc”; Sergiu Guţu, conducător al Ansamblului de Dans Popular „Lozioara”, Lozova-Străşeni etc.
Activitatea de specialist-coregraf în domeniul dansului popular l-a determinat să-şi disemineze cunoştinţele într-o monografie dedicată, în exclusivitate, unui gen folcloric prea puţin studiat: „Demersul întreprins este rodul observaţiilor, studiilor de mai mulţi ani (pe teren şi în bibliotecă) ale autorului [P. Popa – nota noastră], tentativa fiindu-i facilitată de faptul că semnatarul volumului este nu doar un pasionat şi un foarte bun cunoscător al dansului, ci şi un valorificator pe plan artistic al acestui vast şi interesant segment al culturii orale. O atare dublă ipostază îi permite să privească fenomenul de pe poziţii extrinseci şi intrinseci, făcând lucrarea mai atractivă. Utilitatea ei este cu atât mai evidentă, cu cât dansul tradiţional din arealul pruto-nistrean nu s-a aflat printre priorităţile abordărilor exegetice ale cercetătorilor din republică” [1, p. 4]. Momentul este consemnat de însuşi coregraful Pavel Popa în volumul menţionat mai sus: „dezvoltarea acestui gen de artă populară a fost lăsată în afara atenţiei specialiştilor, în afara unor studii ample şi iminente culturii neamului. În consecinţă, nu avem astăzi cercetări, opinii cu privire la evoluţia şi specificul dansului popular autohton. Considerat naiv, neinteresant, primitiv, dansul popular fusese păstrat doar de anumite colective sau grupuri etnice care, intuitiv, au simţit valoarea şi importanţa lor culturală, estetică şi etnică. Din acest motiv, în patrimoniul nostru cultural lipseşte cu desăvârşire o videotecă coregrafică; nu dispunem de o arhivă de folclor coregrafic, de documente istorice, de literatură de specialitate care ar contribui la reînvierea şi readucerea în circuitul cultural a creaţiilor coregrafice date uitării, dispărute din tradiţia populară sau modificate substanţial” [2, p. 7].
Intenţionând să acopere lacunele din ştiinţa despre fenomenul coreologic popular, a iniţiat compartimentul Dans folcloric în cadrul Fondului de materiale ale culturii orale a Centrului Naţional de Creaţie Populară, reuşind să înregistreze circa 300 de casete video cu producţii coregrafice autentice, culese în perioada campaniilor de teren alături de folcloriştii și muzicologii instituţiei, dar şi de la Academia de Ştiinţe a Moldovei, sau promovate în acţiunile culturale locale şi republicane. Valoarea lucrării sus-menţionate a fost dezvăluită şi de alţi specialişti în domeniul coregrafic. Bunăoară, renumitul director artistic şi prim-maestru de balet al Ansamblului Naţional Academic de Stat de Dansuri Populare „Joc”, maestrul Vladimir Curbet, ne mărturiseşte că: „Volumul «Jocul vetrelor străbune» semnat de Pavel Popa, cunoscut coregraf, împătimit de dansul folcloric autentic, este un studiu amplu prezentând evoluţia acestui gen de artă, în baza cercetărilor ştiinţifice şi a investigaţiilor efectuate pe teren <...>, care înmănunchează frumoasele creaţii ale vetrei noastre strămoşeşti, culese şi studiate de talentatul nostru coleg, întru păstrarea şi promovarea tezaurului coregrafic al neamului românesc” [3, p. 3].
Protagonistul demersului respectiv poate fi caracterizat şi prin imensa-i activitate destinată educării tinerei generaţii. Prin urmare, între anii 1999-2006 a fost profesor de coregrafie la Liceul Teoretic „Mihail Berezovschi” din mun. Chişinău, apoi până în 2010 – profesor de coregrafie la Liceul Teoretic „Ginta Latină” din acelaşi oraş, Universitatea din Cahul, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Din 2007 până în 2010, activitatea didactică i-a fost extinsă şi în plan internaţional, suplinind funcţia de profesor de coregrafie la Academia de Dans Popular Românesc din Bucureşti, instituţie organizată în cadrul Uniunii Coregrafilor şi a Ansamblurilor de Dans Popular din România. Graţie contribuţiei aduse la dezvoltarea ştiinţei despre dans, precum şi la perpetuarea educativă a segmentului coreologic autohton obţine gradul superior în domeniul didactic.
A colaborat intens şi cu alte instituţii de artă din Republica Moldova: Teatrul Folcloric „Ion Creangă” din Chişinău, Teatrul poetic „Alexei Mateevici”, Palatul Naţional „Nicolae Sulac” etc., dar şi cu formaţii coregrafice şi instituţii internaţionale: Rossianocika din Sanct-Peterburg, Zoracika din Mensk, Teatrul Internaţional de Dans popular din Amsterdam (Olanda), Comunitatea Internaţională Evreiască cu sediul în oraşul Weimar, Germania etc.
Meritul maestrului Pavel Popa constă, indiscutabil, şi în organizarea unor proiecte valoroase în domeniul promovării patrimoniului cultural. Este cunoscut faptul că, activând în funcţie de specialist coregraf la Centrul Naţional de Creaţie Populară, a iniţiat câteva festivaluri naţionale şi internaţionale: Alunelul; La vatra horelor; Nufărul Alb; V-am ura, v-am tot ura; Ion Bazatin, Vasile Tanas etc., fiind şi membru al Comitetului Internaţional de Organizare a Festivalurilor Folclorice (CIOFF). Inerent, chiar dacă prin festivalurile organizate se încearcă o ambiţioasă şi discutabilă (în mediul ştiinţific) revitalizare a unor specimene pe cale de dispariţie, coregraful Pavel Popa este „precaut, are grijă şi ţine să-i avertizeze pe cei ce valorifică scenic dansul de obârşie tradiţională asupra riscurilor la care este supusă această creaţie în cadrul extrafolcloric, propunând şi unele soluţii privind armonizarea legilor scenei cu cele ale folclorului” [1, p. 4]. Protagonistului îi aparţin şi cele câteva zeci de seminare, conferinţe, mese rotunde, lecţii deschise, master class-uri, training-uri, laboratoare şi tabere de cercetare şi valorificare a dansului folcloric, organizate pentru instruirea specialiştilor coregrafi, a conducătorilor formaţiilor de dans popular din republică, pentru care desfăşurarea unor astfel de manifestări reprezintă orientarea pe verticală în domeniul salvgardării, perpetuării şi conştientizării corecte a segmentului respectiv de patrimoniu cultural intangibil.

În anul 2010 Pavel Popa este invitat în cadrul Proiectului televizat La noi în sat în postură de autor şi prezentator al rubricii Drag mi-i jocul de la noi, reuşind până în prezent să contribuie la sporirea vizibilităţii fenomenului coregrafic manifestat în Republica Moldova, prin scoaterea din anonimat a unor colective de dans popular, constituite din artişti amatori. A avut și contribuții în domeniul cinematografic: participarea în cadrul producţiei video Întâlnirea, regizată de Ion Mija la Telefilm-Chişinău etc.
În anul 2011 Pavel Popa a iniţiat proiectul Realităţi Culturale: revistă de folclor, etnografie şi cultură contemporană, destinată valorificării şi promovării exegezelor ştiinţifice cu referire la patrimoniul cultural material şi imaterial, a diverselor activităţi naţionale, internaţionale organizate în republică, a imaginii de ansamblu a procesului cultural contemporan, ajungând la cea de a 69-a ediţie.
Fiind recunoscut în republică drept o persoană doctă în domeniul tradiţiei populare maestrul Pavel Popa este invitat, în toamna anului 2012, să activeze în funcţie de cercetător ştiinţific la Sectorul de Folclor al Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei în cadrul proiectului instituţional Constituirea Arhivei Naţionale de Folclor a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (Digitizarea şi recondiţionarea fondului arhivistic documentar şi de magnetofon). La acest capitol, cercetătorul a manifestat abilităţi şi potenţial cognitiv de excepţie, contribuind la elaborarea unor principii de sistematizare şi clasificare a materialelor etnofolclorice depozitate în fondul manuscriptic şi sonor al Sectorului de Folclor, la redactarea unor registre şi cataloage necesare inventarierii tuturor mostrelor arhivistice disponibile.
În prezent colaboratorul ştiinţific Pavel Popa îşi concentrează eforturile la studierea palmaresului de simboluri folclorice din cadrul ritualurilor de familie, acesta constituind atât compartimentul de investigaţie in cadrul segmentului Patrimoniul cultural imaterial al Arhivelor de Folclor din Republica Moldova: consemnare, documentare, inventariere, particularităţi tematice al Sectorului de Folclor, cât şi tema tezei de doctorat.




Meritele activităţii sale ştiinţifice şi didactice au fost apreciate pe plan naţional, fiindu-i conferite: titlul onorific de Maestru în Artă (1994) şi Meritul Civic (2004); numeroase diplome şi premii, printre care Diploma de Onoare pentru contribuţii remarcabile la elaborarea dosarului „Colindatul de ceată bărbătească”, în legătură cu includerea acestui element în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al Umanităţii (UNESCO), decernată de Ministerul Culturii al Republicii Moldova la 5 decembrie 2013.
Descendent dintr-o vatră folclorică cu bogate tradiţii şi obiceiuri autentice, se regăseşte, de fiecare dată, în producţiile coregrafice perpetuate şi promovate şi astăzi în sudul Basarabiei, motivându-l, de obicei, să vorbească cu o desebită predilecţie şi seriozitate despre acestea: „În primul rând, dansul de la sud este o mândrie. Atenţia unul faţă de altul este redată şi de unirea braţelor prin degetul mic. A se uni cu degetul mic, când palmele privesc în podea, iar ambele mâini sunt la acelaşi nivel, denotă că partenerii sunt egali. Dacă descoperim în alte regiuni ale Moldovei istorice, peste Prut, că femeia în polcuţele lor trece şi pe sub braţ, apoi la basarabeni nu există lucrul acesta, pentru noi bărbatul cu femeia sunt egali în dans” [4].
Nemijlocit, creaţia populară, iar ca parte componentă a acesteia, dansul folcloric a contribuit la menţinerea vie a focului din vatră, la unicitatea şi specificul neamului nostru. Maestrul coregraf Pavel Popa este convins că: „Pentru popor, dansul este acel gen de artă care-l uneşte. Il face patriot. Dacă un popor şi-ar pierde dansul, atunci el îşi pierde identitatea”, de aceea activităţile sale ştiinţifice şi didactice au fost orientate permanent spre salvgardarea moştenirii culturale a poporului român.

Referinţe bibliografice:
1. Ghilaş Victor. Cuvânt înainte. În: Popa Pavel. Jocul vetrelor străbune: studiu coregrafic. Chişinău: Grafema Libris, 2005, p. 4-5.
2. Popa Pavel. Jocul vetrelor străbune: studiu coregrafic. Chişinău: Grafema Libris, 2005. 224 p.
3. Curbet Vladimir. Prefaţă. În: Popa Pavel. Jocul vetrelor străbune: studiu coregrafic. Chişinău: Grafema Libris, 2005, p. 3.
4. Dansurile populare nu mai sunt în sângele moldovenilor. Tot mai puţine persoane, îndrăgostite de folclor. 26.11.2012. Disponibil la: http://www.publika.md/dansurile-populare-nu-mai-sunt-in-sangele-moldovenilor--tot-mai-putine-persoane--indragostite-de-folclor_1141601.html (vizitat la 11.02.2015).
    Surse suplimentare despre Pavel Popa:
     Negru Nina. Coregrafia - scriitură corporală. În: Jurnal de ChișinăuDisponibil la: http://www.jc.md/coregrafia-scriitura-corporala/
     Pavel Popa: „Câtă furie încape într-un joc popular, în 2 pași - în dreapta și în stânga”. Emisiunea „Dor de izvor”, Radio Chișinău. 2013, 6 februarie. Disponibil la: http://radiochisinau.md/pavel_popa_cata_furie_incape_intr_un_joc_popular_in_2_pasi_in_dreapta_si_in_stanga-6786#sthash.WwqosaiB.dpuf
     Blanaru Mihaela. Interviu cu Pavel Popa. În: Cultura pe raft. 2013, 10 decembrie. Disponibil la: https://sites.google.com/site/fjsc115/interviuri/interviucupavelpopa
     Bendaş Mihai. „La vatra horelor": îndemn la eternizarea tradiţiilor: dialog cu Pavel Popa, dir. adjunct la Centrul Naţ. de Creaţie Populară, coregraf, despre actuala ed. a Festivalului folcloric „La vatra horelor" care şi-a pus scop studierea şi valorificarea dansului autentic fecioresc. În: Capitala. 2005, 30 noiembrie, p. 8.
     Dansurile populare nu mai sunt în sângele moldovenilor. Tot mai puţine persoane, îndrăgostite de folclor. În: Publica.md. 2012, 26 noiembrie. Disponibil la: http://www.publika.md/dansurile-populare-nu-mai-sunt-in-sangele-moldovenilor-tot-mai-putine-persoane-indragostite-de-folclor-_1141601.html#ixzz4c5rtndaQ












Ansamblul de dansuri populare „Moldovița”, cond. art. Pavel POPA


















NADEJDA GORPIN

Excelentul om, coregraf și dascăl de arta coregrafică Nadejda Gorpin s-a născut la 7 aprilie 1965 în familia contabilului Alexei și a muncitoarei Maria (Balaniuc) Stavniiciuc în or. Florești. La vârsta de trei ani, împreună cu părinții a trecut cu traiul în satul Voloviţa, raionul Soroca, unde a absolvit cu succes școala medie (1972 – 1980).
Din frageda copilărie se visa artistă-dansatoare. Pe atunci în Volovița, la sărbători sau în zile de odihnă, se organiza hora satului unde Nadia era cel mai fi del spectator, îi plăcea să admire cum mic și mare își împleteau cugetul și crezul într-o horă a satului, aici ea se simțea regină între împărătese pășind agale sau cadențat respectând cu mult devotament diversele ritmuri feerice ale jocurilor folclorice de la vatră: „copilă fiind, mergeam la horele satului. Acolo am învățat primele mișcări, pentru că în familia mea nimeni nu «prietenea» cu dansul. Jucam cu plăcere sârbele și horele noastre, coasa, brâul; erau clipe pline de energie și voie bună” [1, p.23].
Dragostea față de arta coregrafică tradițională a îndemnat-o să discute cu părinții, își dorea să danseze în ansamblul de dans popular „Nistrenii” din or. Soroca, pentru că îi admirase jucând într-o seară la hora satului dinVolovița: „stăteam cu ochii mari, îi priveam cu admirație și unicul lucru pe care mi-l doream era să fiu și eu acolo, în cercul lor! Câteva zile după concert nu îmi găseam liniștea. Zilnic îmi torturam părinții cu rugăminți insistente de a mă duce la preselecție, știam că asta îmi doream cel mai mult” [1, p. 23].
După toate încercările nereușite ale părinților de a o convinge pe Nadia inventându-i diverse motive că are nevoie de ritm și auz muzical bine dezvoltat, că preselecția e strictă, că nu va reuși la învățătură sau că îi va fi greu să circule tur-retur 14 km în fiecare zi, dar toate acestea au eșuat și fiind „epuizat de insistările mele, tata m-a dus la preselecție! Și ce credeți? Am trecut-o cu brio! Eu fericită – tata nu prea; ar fi vrut să devin contabil” [1, p. 23].
Aceasta se întâmplase în anul 1978 când Nadia devenise membrul ansamblului „Nistrenii”. Zilele treceau ca clipele fericite, antrenamente, dureri de mușchi..., dar nimic nu putea fi comparat cu hatârul ei întemeiat pe progresul zilnic, pe dezvoltarea și îmbogățirea talentului ei.
Absolvește Școala pedagogică „Boris Glavan” din or. Soroca la specialitatea Educaţie muzicală, specializarea: „învăţător de cânt, educator muzical” și paralel studiază dansul popular la Facultatea profesiilor obștești, specializarea: conducător al colectivului de dans (1980-1984). În această perioadă, de asemenea, frecventa repetițiile Ansamblului „Nistrenii” reușind să facă față și la învățătură: „dimineața aveam ore la Școala pedagogică, iar seara eram la Palatul de cultură, în sala de dans a Ansamblului „Nistrenii”. Cele mai frumoase clipe le-am împărtășit cu Nistrenii: concerte, aplauze, flori, turnee, prieteni... Am trăit fericirea artistică deplină – ceva divin ce nu poate fi redată prin cuvinte, cât de alese n-ar fi ele! Doar performanța și competența profesională îți poate oferi scara spre plăcerea succesului” [1, p. 23].
Primul ei turneu peste hotarele țării în componența ansamblului îndrăgit a fost în Germania (1983). Imediat după absolvirea Școlii pedagogice devine studentă la Institutul Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din or. Bălţi, la Facultatea de Muzică, specializarea: Învăţător de muzică pe care-l absolvește cu izbândă (1984-1988). Odată cu finalizarea studiilor revine la Soroca, la instituția de învățământ pe care a absolvit-o, dar redenumită în Coilegiul pedagogic „Mihai Eminescu” în calitate de profesor de coregrafie și metodist la practica de instruire, unde trudește cu sârguință până în prezent fiindu-i apreciată strădania pedagogică cu gradul didactic superior, susţinut la tema: „Formarea profesională a specialistului de educaţie coregrafică în dezvoltarea personalităţii elevilor din clasele primare” (din 2007). Grija față de instruirea corectă și de calitate a elevilor o face pe N. Gorpin să cerceteze și să publice mai multe articole în presă, în așa mod fiind foarte deschisă cu cititorul, dar și cu specialiștii versați în acest domeniu conducându-se de motto-ul: „Socrate spunea că acei care știu ce este fiecare lucru sunt în stare să explice și celorlalți, pe când cei care nu știu este firesc să se înșele și pe ei și să înșele și pe alții” (Henofon). În acest context, trebuie să menționăm că în activitatea sa didactică, dumneaei pune accentul nu numai pe cunoașterea profundă a materialului, dar și pe proiectarea iscusită a fiecărei lecții, considerând că aceasta este „o acțiune de anticipare și pregătire a activităților didactice și educative pe baza unui sistem de operații, concretizat în programe de instruire diferențiate prin creșterea performanțelor” [2, p. 25].
Stimata doamnă oferă multă speranță și încredere modului de predare a obiectelor din domeniul coregrafiei, confirmând acest fapt prin conștiința sa de dascăl, dedat cu tot sufletul și cugetul artei respective, specificând în articolul Rolul artei pedagogice în motivarea elevilor de a studia coregrafia, că: – „cel mai puternic imbold pentru ridicarea interesului cognitiv al elevului în studierea coregrafiei este profesorul.<...> că nici o mașină didactică, oricât de perfectă nu ar fi, nu-l poate înlocui pe profesor, din moment ce doar acesta poate altoi interesul pentru învățătură, fără de care instruirea nu poate avea loc” [3, p. 12].
Ea este convinsă totalmente în vocația profesorului, dar și în chemarea sufletului – două elemente primordiale ce contribuie nespus de mult la formarea tinerei generaţii în calea maturizării, dar forţa diriguitoare, elementul coagulant rămâne profesorul-educator, învăţător, maistru-instructor, profesor din învăţământul preuniversitar, pentru că: chemarea sufletului, conștiința clară a lucrului înfăptuit, voința, rezistența, perseverența, încrederea în sine, convingerea fermă în necesitatea străduințelor depuse, interesul profesional, dragostea pentru profesia aleasă, sacrificarea în numele frumosului – iată doar câteva calități care, conjugate cu un adecvat profesionalism, vor asigura succesul profesorului de coregrafie” [4, p. 9], menționează N. Gorpin în publicația Pregătirea profesională a specialistului din domeniul coregrafie.
Responsabilitatea de formare perfectă a tânărului specialist - atitudine conștientă, simț de răspundere față de obligațiile sale asumate în acest domeniu este marcată și în materialul Eficiența practicii pedagogoce în modelarea specialistului de educație coregrafică – „practica coregrafică modelează profilul profesorului de coregrafie,<...>, la această etapă viitorul specialist identifică particularitățile procesului instructiv-educativ, promovează relații pedagogice stimulative, își formează și își dezvoltă competențe de proiectare, realizare și evaluare a procesului instructiv-educativ, de comunicare eficientă cu elevii...” [5, p. 9].
Datorită calităților personale extraordinare – bună profesionistă, competentă, optimistă, creativă, punctuală, energică, rabdătoare, responsabilă, inteligentă, perseverentă…, dna Nadejda de nenumărate ori a fost președinte al comisiei examenelor de absolvire la Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”, Soroca, secția ,„Coregrafie” (2008, 2009, 2012, 2013), membru al comisiei republicane de atestare a cadrelor didactice (2009).
Anul 2001 pentru Nadia Gorpin a fost foarte semnificativ, este invitată la cârma Ansamblului „Nistrenii” în postura de coregraf și conducător artistic. Prudența față de repertoriul formației o îndeamnă să studieze profund jocul autentic din Câmpia Sorocii și în baza cercetărilor să monteze dansurile: Hai la joc, Dans de nuntă, Coasa, Polca moldovenească, Sârba celor mici, Sârba flăcăilor, Hora ca la noi, Hora Mărțișorului, iar pentru diversitatea programului, dumneaei realizează scenic compozițiile: Iablocika – dans rusesc, Gopak ul ucrainesc, Dans țigănesc, Polca bielorusă etc.
Experiența de instruire acumulată pe parcursul activității în Colegiului pedagogic „Mihai Eminescu” îi prinde foarte bine și în munca de creație la Ansamblul „Nistrenii”. Paralel cu grijile de organizare a repetițiilor, dar și a repertoriului pentru grupul concertistic, dna Gorpin muncește foarte mult cu copii „Junior”, pregătindu-i, pentru ca la momentul potrivit, cu ei să completeze ansamblul respectiv de performanță.
Activitatea vastă a N. Gorpin și a Ansamblului „Nistrenii” este foarte amplă: concerte cu diverse ocazii, spectacole dedicate sărbătorilor calendaristice din timpul anului, serbări jubiliare și cu ocazia sărbătorilor profesionale, participări în cadrul festivalurilor naționale: „La vatra horelor” (2005, 2007), „Cine joacă horele”, mun. Bălți (ed. VII, 2010, 2012), „Hora de la Prut”, or. Ungheni (2011), „Vasile Tănas”, s. Abaclia, r. Basarabeasca (2011) ș. a, deasemenea și internaționale – Germania (1983), Bulgaria (1985, 2010), Grecia (1987,1999), Ma-rea Britanie (1989), Franţa (1990, 1992, 1997), Romania (1992, 2006 – Premiul I, or. Galaţi, 2013 – Premiul I, or. Dorohoi), Italia (1994, 2012), Ucraina (2002, 2003, 2003), Belarusi (2003), Turcia (2013) etc.
Activitatea prodigioasă a coregrafului Nadejda Gorpin și a ansamblului „Nistrenii” a fost confirmată și prin oferirea diplomelor din partea: Secției cultură Soroca (2014, 2014, 2015), a președintelui și Consiliului raional Soroca (2014, 2015, 2015), a primarului or. Soroca (2013, 2015), a Ministerului Culturii din R. Moldova (2010, 2012, 2013, 2015), a CNCPPCI (2015), a Ministerului Învăţământului R. M. (2012), a organizatorilor Festivalului național „La vatra horelor” (2005 – premiu special, 2007); primarului mun. Bălţi, Festivalul de dans popular „Cine joacă horele” (ed. VII, 2010, 2012), Festivalului internaţional „Hora de la Prut” (2011), Festivalului dansului popular „Vasile Tănas” (2011), a Consiliului local și primăriei or. Flămânzi, România (2010), a Centrului Judeţean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiţionale Botoșani, România (2012), Radio Iași (2013) ș.a.
Doamnei Nadejda Gorpin, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, nr. 863-VII din 14.11.2013, i s-a conferit titlul onorific MERITUL CIVIC (însemnul nr. 03420), 26.12.2013, BREVET nr. 05573 și Cetățean de Onoare a raionului Soroca (nr. 32/16 2015) 09.04.2015.
„Astazi, fiind coregraful ansamblului în care am crescut, privesc peste acești 35 de ani la Nistrenii cu o mândrie în suflet și stare de împlinire. Tot ce îmi doresc acum este să continui să transmit energia dansului popular discipolilor mei și să-i văd mai buni decât mine” [1, p. 23].

Referințe bibliografice:
1. Gorpin, Nadejda. Am trăit fericirea artistică deplin. În: Realități Culturale, 2015, nr.4 (46).
2. Gorpin, Nadejda. Proiectarea didactică a lecțiilor de coregrafie – acțiune continuă și unitară. În: Realități Culturale, 2012, nr. 5 (11).
3. Gorpin, Nadejda. Rolul artei pedagogice în motivarea elevilor de a studia coregrafia. În: Realități Culturale, 2011, nr. 5.
4. Gorpin, Nadejda. Pregătirea profesională a specialistului din domeniul coregrafie. În: Realități Culturale, 2011, nr. 3.
5. Gorpin, Nadejda. Eficiența practicii pedagogoce în modelarea specialistului de educație coregrafică. În: Realități Culturale, 2013, nr. 4 (22).


ANATOL MAGDÂL

Anatol Magdâl s-a născut la 4 martie 1957 în satul Călineşti, raionul Făleşti, localitate aşezată în valea Prutului, lângă râul Camenca, în familia lui Vasile şi Alexandra (Budac) Magdâl, ambii părinţi – originari din partea locului. Fiind al doilea copil, Anatol din frageda copilărie a iubit să ajute părinţii în gospodărie, a păscut animalele şi păsările casnice, a muncit în brigada şcolărească, dar cel mai mult a visat să fie artist de teatru. Dovada visului dumnealui este şi participarea lui Anatol în cadrul obiceiurilor şi tradiţiilor de iarnă existente la acele timpuri la baştină: „Jianu”, „Căluţul”, „Ursul” – drame populare din cadrul sfintelor şi frumoaselor sărbători de Crăciun, Anul Nou, iar la Sfântul Vasile pe vechi ura toţi gospodarii din Călineşti de clocotea satul, alungând spiritele rele şi dorindu-le sănătate şi prosperitate, fericire şi numai bucurii. Datinile respective sunt legate de sărbătorirea Naşterii Domnului și sunt considerate parte indispensabilă a culturii tradiţionale româneşti şi a conştiinţei neamului, exprimând înţelepciunea rudeniei, spiritualitatea şi identitatea noastră naţională.
Despre actuala profesie – maestru coregraf, pe atunci, nici nu-şi închipuia cu ce se „mănâncă” aceasta. Îi plăceau horele din centrul satului organizate pe la sărbători populare însemnate. Le privea cu multă dorinţă de a se face şi el printre flăcăii satului, dar se liniştea cu faptul că în curând gândul i se va îndeplini şi îi va veni şi lui rândul să demonstreze cu mândrie ce fecior înţelept, trufaş şi isteţ în toate au Vasile şi Alexandra Magdâl, cuplu apreciat în Călineşti şi nu numai, ca buni gospodari, blajini la suflet, care au crescut şi îngrijit de familia lor cu multă credinţă în suflet, dragoste şi dăruire de sine. Le-a fost dragă viaţa, satul şi tradiţia de la vatră, s-au mândrit dintotdeauna cu familia sa şi neamul românesc.
Anatol a absolvit şcoala medie din Călineşti (1964-1972). Datorită faptului că în această perioadă familia Magdâl era numeroasă – 6 copii, Anatol a decis să devină un sprijin bun părinţilor, fraţilor şi surorilor – Mihai, Valentina, Tatiana, Gheorghe şi Sergiu, hotărând să îmbrăţişeze meseria de tâmplar. Îi plăcea foarte mult mirosul lemnului, dar şi adevăratele minuni care ieşeau din sufletul şi mâinile tatălui său. Lemnul pentru nevârstnicul Anatol însemna căldura din vatră, sacralitate, deoarece casa lor este situată la marginea satului şi începutul pădurii, iar vreascurile şi buturugile, stâlpii şi pragul casei le-a păstrat eternitatea şi credinţa în viaţă, respectul faţă de legile tradiţiei satului, dar şi a pădurii, petrecându-şi serile la gura sobei şi la lumina focului din vatră şi a candelei. Şi astăzi iubeşte lemnul pentru că adoră mult muzica populară interpretată la fluier, vioară, caval, nai etc., – instrumente muzicale confecționate din lemn. Dar şi pentru că tatăl lui Anatol toată viaţa a meşterit din lemn obiecte casnice necesare şi diverse instrumente de muncă, deoarece lemnul păstrează cu sfinţenie ceva încă nedescoperit, dar scump sufletului omenesc, ceva din semnificaţia arborelui sacru şi a pădurii simbolice, ceva din căldura şi personalitatea noastră. Nu în zadar, Anatol seamănă tatălui prin temperamentul şi dibăcia de a face un lucru repede şi foarte bine – calităţi ce dintotdeauna au caracterizat bărbatul român – gospodar de talie şi mare sufletist. Educat cu migală, dar şi cu multă dragoste, Anatol, după absolvirea celor 8 clase, pleacă la Bălţi, unde susţine cu succes concursul la Şcoala profesional-tehnică nr. 19, specialitatea „Tâmplărie”. S-a întors acasă mândru că a reuşit, că îl va bucura pe tata, continuându-i activitatea vieții, şi pe mama care-l sorbea mereu din ochi, uimindu-se de vrednicia lui. Primul an de studii a trecut pe neprins de veste, iar în toamna anului doi de studii (1973), cunoscuţii dansatori, ex-artiştii Ansamblului de muzică şi dans popular „Fluieraş” de la Filarmonica de Stat „S. Lunchevici” din or. Chişinău – Vera şi Constantin Ghermec, care în acele timpuri activau în calitate de conducători ai Ansamblului de dans popular „Ghiocel” de la Casa de Cultură a Constructorului din mun. Bălţi, selectau pe cei mai talentaţi tineri şi tinere pentru a completa trupa colectivului respectiv. Printre norocoşi a fost şi Anatol Magdâl. Nu ştia dacă va face faţă cerinţelor, dar dansul popular îi plăcea foarte mult, pentru că în copilărie a participat de zeci de ori la „Joc”-ul satului, alături de marii dansatori ai vetrei însuşind cu stricteţe şi seriozitate de invidiat paşii de horă, sârbă, ciuleandră, bătută, polcă şi alte creaţii coregrafice de mare valoare pentru băştinaşii acestei localităţi, dar şi pentru întreg neamul românesc. Studierea artei coregrafice în ansamblul „Ghiocel” a devenit o pasiune dragă sufletului şi doar în 3 luni a deprins două dansuri din repertoriul binecunoscutului ansamblu, participând la concursul republican al şcolilor de acest tip. Îşi aminteşte ca prin minune că în timpul executării unui dans, dintre cele două, emoţiile l-au impus să greşească paşii de joc pentru o scurtă clipă. Din acel moment şi-a jurat că asemenea cazuri nu vor mai avea loc în viaţa sa artistică.
A absolvit instituţia respectivă în luna mai anul 1975 şi la sfârşitul acestei luni a fost chemat la cătănie şi delegat tocmai la Răsăritul îndepărtat – Primoria, făcându-și serviciul militar într-o unitate de tancuri. S-a întors de la militărie tot în luna mai, doar că în anul 1977, iar în iulie a susţinut cu succes examenele de intrare la Şcoala de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” din or. Soroca, la specialitatea „Coregrafie”, absolvind-o în decembrie 1979. La 5 februarie 1980 a fost angajat în calitate de conducător al Ansamblului de dans popular „Oleandra” de la Casa raională de cultură din orăşelul Nisporeni. Timp de 7 ani a diriguit formaţia respectivă, studiind folclorul coregrafic din localităţile de vecinătatea Nisporeniului şi îmbogăţind repertoriul „Olendrei” cu perlele coregrafice: „Joc mare”, „Brâul”, „Sârba”, „Hora şi Sârba”, „Ostropăţul”, „Bătuta” ş. a., ocupând locuri de frunte şi premii binemeritate la festivalurile raionale şi republicane. 
De asemenea, cu „Oleandra” a prezentat arta coregrafică naţională la festivalurile de folclor din or. Kiev, Ukraina, din Bulgaria, România ş. a. Împreună cu ansamblul s-a filmat în peliculele cinematografice: „Anotimpurile anului” (Mosfilm), unde Anatol a interpretat rolul mirelui; „Puşkin în Moldova” (Moldovafilm) în regia lui Anatol Codru, a făcut chipul artistic al lui Calistrat.
În anul 1987 devine student la Institutul Moldovenesc de Stat de Arte, or. Chişinău, la Facultatea „Coregrafie”, obţinând diploma în anul 1991. Profesori la facultate i-au fost renumitul dansator Gheorghe Forţu (dans popular), artista de balet Valentina Rogovschi (dans clasic) şi Vladimir Curbet (arta maestrului de balet).
Fiind deja personalitate recunoscută şi apreciată de specialiştii din domeniu, Anatol Magdâl, chiar în primul an de studenţie este angajat coregraf în renumitul Ansamblu de dans popular „Mărţişor” de la Casa Tineretului din Chişinău. La cârma acestei extraordinare formaţii au fost admirabilii dansatori-solişti, artişti ai Ansamblului Naţional „Joc” – Gheorghe Forţu, Artist Emerit, Ion Furnică, Artist al Poporului, şi Victor Tanmoşan, maestru de balet al Ansamblului de muzică şi dans popular „Fluieraş”, or. Chişinău.
Îndată după absolvirea Institutului, Anatol Magdâl este angajat profesor la Catedra „Coregrafie” (1991-1999), prelungind cu succes până în prezent activitatea sa de creaţie la cârma Ansamblului „Mărţişor”, unde circa 29 de ani a montat adevărate creaţii coregrafice în baza paşilor autentici, cum ar fi: „Ciuleandra”, „Hora de la Prut”, „Brâul pe 6”, „Hangul de la Coteala”, „Suita de dansuri ucraineşti”, „Suita de dansuri ţigăneşti”, „Hora fetelor” etc. În scopul îmbogăţirii repertoriului Ansamblului „Mărţişor” şi valorificării dansului folcloric naţional, coregraful Anatol Magdâl a colaborat cu renumitul maestru coregraf ieşean Ştefan Neagu, care a montat „Suita de jocuri din Iaşi”, cu Maricel Andoni, coregraf din Piatra Neamţ, România, care a realizat scenic dansul de ritual „Căluşarii”, cu consacratul coregraf şi profesor de coregrafie Vasil Radev din Bulgaria, care a dăruit ansamblului „Mărţişor” creația „Joc bulgăresc” ş. a.
Repertoriul Ansamblului „Mărţişor” a fost de nenumărate ori apreciat şi în străinătate, pe scenele din Ucraina, Turcia, Franţa, Japonia, Nicaragua, Elveţia, Marea Britanie, Germania, Polonia, Bulgaria, România, Rusia, Olanda, Belgia, Danemarca, Austria, Italia, în ţările Africii de Sud etc.
Excelentul coregraf Anatol Magdâl a montat dansuri ţigăneşti, interpretate de profesioniştii Ansamblului Naţional Academic de dansuri populare „Joc” în filmul artistic „Cu orice preţ”, realizat de Studiourile „Odessafilm” din or. Odesa şi „Dovjenkofilm” din or. Kiev, Ucraina, de asemenea a realizat scenic: „Hora şi Bătuta” în Ansamblul „Sokoleata” din or. Kiev, Ucraina; „Hora ca la Prut” – Ansamblul „Vatra”, or. Tiraspol, „Moştenitorii” din or. Râşcani; „Ciulendra” – Ansamblul de muzică şi dans popular „Fluieraş”; „Suita de jocuri ţigăneşti” – Ansamblul „Vântuleţ” din or. Bălţi.
Coregraful Anatol Magdâl şi Ansamblul de dansuri populare „Mărţişor” sunt de aceeaşi vârstă. Ei sărbătoresc împreună aniversările: cea de 35 de ani a avut loc la Filarmonica de Stat „Serghei Lunchevici”, cele de 40, 45, 50 de ani, la Palatul Naţional „Nicolae Sulac”. În cadrul acestor extraordinare evenimente culturale Ansamblul „Mărţişor” a colaborat cu orchestrele de muzică populară: „Mărţişor” şi „Fluieraş”, dirijate de Serghei Ciuhrii, Artist al Poporului, „Doina armatei”, dirijor Marin Bunea, Artist Emerit din Republica Moldova.
Cariera de creaţie a coregrafului A. Magdâl atinge culmi de invidiat. În anul 1999 este invitat de către distinsul om de cultură Vladimir Curbet, director artistic și prim-maestru de balet al Ansamblului Naţional Academic de Dansuri Populare „Joc”, pentru a-şi prelungi activitatea de creaţie în acest deosebit colectiv artistic – cartea de vizită a Republicii Moldova. Aici a muncit peste 8 ani, considerându-i pentru cariera sa anii de vârf în măiestria coregrafică, dar şi în studierea şi promovarea artei coregrafice naţionale. „Joc”- ul şi mai mult a cultivat în inima şi sufletul lui Anatol dragostea faţă de arta tradiţională, de gândurile, aspiraţiile şi idealurile poporului nostru.
Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în domeniul culturii, contribuţie substanţială la propagarea valorilor spirituale şi morale şi activitate metodico-organizatorică intensă, domnului Anatol Magdâl, coregraf în Ansamblul Naţional Academic de Dansuri Populare „Joc” i-a fost conferit în anul 2001 titlul onorific „Maestru în Artă”
După o pauză de aproximativ 8 ani, acelaşi Vladimir Curbet se reîntoarce la personalitatea şi specialistul Anatol Magdâl, invitându-l să revină la Ansamblul „Joc”, ceea ce s-a şi întâmplat în anul 2016.
Nu este un secret că A. Magâl paralel a mai muncit şi în alte instituţii de profil cum ar fi: Centrul Naţional de Creaţie Populară, unde coregraful s-a ocupat de cercetarea şi promovarea dansului folcloric, organizarea seminarelor, laboratoarelor de creaţie coregrafică, a festivalurilor şi concursurilor naţionale, a expediţiilor folclorice etc. În calitate de profesor de coregrafie a activat la Şcoala de Arte „Alexei Stârcea”, Liceul Teoretic „Ginta Latină”, Centrul de Creaţie a Copiilor „Floarea Soarelui”, lector, şef de catedră la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău ş.a.

Educând mai multe generaţii, Anatol Magdâl crede într-o permanentă instruire a sa şi a generaţiilor în creştere. Dumnealui este gata oricând să împărtăşească din experiența şi atitudinea proprie în scopul unei bune studieri şi promovări a artei coregrafice naţionale şi nu numai… Este un om de cultură sincer, prietenos, deschis la suflet, entuziast, loial, muncitor până la epuizare, comunicativ, sensibil, ager in decizii, conștiincios şi atent, gândește clar şi precis, găsește mereu soluții inteligente când este nevoie, este glumeț, posedă un spirit critic foarte dezvoltat. Anatol Magdâl este un combativ, luptător din fire. Muncește mult și poate ajunge culmi înalte prin conștiinciozitatea sa. Este perfecționist, organizator neîntrecut și un orator convingător – calităţi ce îl recomandă pentru rolul de manager, conducător vizionar și eficient al colectivului artistic, pentru că este un bun expert în domeniul respectiv și își asumă numai riscuri controlate, sigure, analizează totul în detaliu, tocmai pentru a evita surprizele. Își dorește stabilitate, liniște și echilibru, respectă mult colectivul şi lucrează bine în echipă.